L-ai vazut intr-o vitrina cu geamuri curate. N-ai indraznit nicicand sa te apropii cat de cat, dar ravnesti la el in fiecare dimineata cand taxiul te poarta prin fata lui. Vanzatoarele il aseaza atente in vitrina cu mainile slinoase si ochii sclipind a dorinta perversa nutrita in adancuri. Mori de invidie, dar inghiti in sec. N-ai curaj sa te apropii, dar te roade dorinta.
Nu costa bani. Doar tot ce ai. Te bagi?
marți, 30 noiembrie 2010
duminică, 28 noiembrie 2010
Love, who needs it?
Vezi un tip brunet, cret, inalt, slab, cu buzele pline, chitarist, la masa cu tine, il cunosti prin intermediul unor prieteni cu care ai iesit sa te faci praf, ajungi acasa euforica si imagini cu el venerat de lumea din jur iti joaca haotic prin minte; te gandesti cum isi umezea buzele cu limba, te umezesti si tu. A doua zi ii suni din nou pe prietenii astia pe care te decisesesi sa ii eviti o vreme dupa seara trecuta. Vine si el, bagi fata aia cu priviri galese, rosesti daca ti se pare ca se uita la tine (si ti se paaare), ai da orice ca intr-un moment de neatentie sa isi puna mana pe piciorul tau, te imbeti si mai rau, sa te dezinhibi si sa ii atragi atentia, bagi un karaoke cu o melodie care ai prins tu cu o seara inainte ca ii place lui, te impiedici cand cobori de pe scena, dar tu crezi ca lui i se va parea ca esti goofy. Ajungi acasa si visezi si mai intens la el, e frumos, e spiritual, are simtul umorului.
A doua zi il intalnesti pe culoarul facultatii tale, el urmeaza un curs facultativ in cadrul specializarii tale; tu ai avut cursuri de la 7, ai ochii umflati, iti mai miroase gura a alcool, bagi un orbit si il acostezi: Sunt tipa de aseara, stii, care... Da, tipa care a cazut dupa ce a cantat "The Whores Of Babylon", in gandul tau iti zici "Wow, m-a remarcat”, il intrebi ce mai au de gand sa faca si in seara ce urmeaza, te duci din nou chitita sa nu mai bagi alcool, te speli bine pe dinti si apari ca o mimoza. El e deja acolo, incepeti sa vorbiti, cacat, gandeste ca tine, are nazuinte ca si tine, noaptea va dati intalnire pe mIRC, vorbiti, aveti atatea in comun, clar, te-ai indragostit iremediabil, he's the one, le povestesti tuturor prietenelor de el, de-abia astepti sa il prezinti, te topesti la pupicii lui virtuali, seminariile sunt compromise, esti indragostita, la BD faci schema unei baze de date de online dating, inimioare pe foile curs, seri platonice, intalniri hot-line, sa fii indragostit e super!
Dar oare in povestea asta cand se saruta protagonistii? Clar intr-o seara cu mult alcool cedezi impulsurilor usuratice si-i bagi limba-n gura, normal ca el nu refuza, gata, e clar si lui ii place de tine!
Incepi sa te vezi doar cu el, apoi cu el si cu prietenii, de prieteni nu-ti mai pasa oricum ca il ai pe el, va intalniti dupa cursuri, va intalniti cand are el cantare...
Apoi vine sesiunea, e din ce in ce mai ocupat, noptile de pe mIRC sunt alocate studiului, dar tu stii ca el de fapt se betiveste pana dimineata prin camine, apoi el are cantare cu o zi inainte de examenul tau, ti-aduci aminte de o pisi care tot miorlaie pe langa pe el, te enervezi ca nu poti fi si tu acolo, la examene esti varza, ca oricum nu poti invata, incepi sa realizezi ca nu mai trageti in aceeasi directie, ca dragostea asta nu iti mai aduce nimic bun, nu poti sa te concentrezi, ai devenit paranoica, simti ca pierzi controlul, dar asta te face si mai inversunata.
Oare merita efortul?
Oare de cate ori am innebunit intr-o dragoste? Cate cosmaruri si griji? Cate griji si temeri ca situatia ne depaseste?
De ce dracu ne mai place sa ne indragostim?
A doua zi il intalnesti pe culoarul facultatii tale, el urmeaza un curs facultativ in cadrul specializarii tale; tu ai avut cursuri de la 7, ai ochii umflati, iti mai miroase gura a alcool, bagi un orbit si il acostezi: Sunt tipa de aseara, stii, care... Da, tipa care a cazut dupa ce a cantat "The Whores Of Babylon", in gandul tau iti zici "Wow, m-a remarcat”, il intrebi ce mai au de gand sa faca si in seara ce urmeaza, te duci din nou chitita sa nu mai bagi alcool, te speli bine pe dinti si apari ca o mimoza. El e deja acolo, incepeti sa vorbiti, cacat, gandeste ca tine, are nazuinte ca si tine, noaptea va dati intalnire pe mIRC, vorbiti, aveti atatea in comun, clar, te-ai indragostit iremediabil, he's the one, le povestesti tuturor prietenelor de el, de-abia astepti sa il prezinti, te topesti la pupicii lui virtuali, seminariile sunt compromise, esti indragostita, la BD faci schema unei baze de date de online dating, inimioare pe foile curs, seri platonice, intalniri hot-line, sa fii indragostit e super!
Dar oare in povestea asta cand se saruta protagonistii? Clar intr-o seara cu mult alcool cedezi impulsurilor usuratice si-i bagi limba-n gura, normal ca el nu refuza, gata, e clar si lui ii place de tine!
Incepi sa te vezi doar cu el, apoi cu el si cu prietenii, de prieteni nu-ti mai pasa oricum ca il ai pe el, va intalniti dupa cursuri, va intalniti cand are el cantare...
Apoi vine sesiunea, e din ce in ce mai ocupat, noptile de pe mIRC sunt alocate studiului, dar tu stii ca el de fapt se betiveste pana dimineata prin camine, apoi el are cantare cu o zi inainte de examenul tau, ti-aduci aminte de o pisi care tot miorlaie pe langa pe el, te enervezi ca nu poti fi si tu acolo, la examene esti varza, ca oricum nu poti invata, incepi sa realizezi ca nu mai trageti in aceeasi directie, ca dragostea asta nu iti mai aduce nimic bun, nu poti sa te concentrezi, ai devenit paranoica, simti ca pierzi controlul, dar asta te face si mai inversunata.
Oare merita efortul?
Oare de cate ori am innebunit intr-o dragoste? Cate cosmaruri si griji? Cate griji si temeri ca situatia ne depaseste?
De ce dracu ne mai place sa ne indragostim?
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Primul post
Bai,
Am niste prieteni cu blog foarte duri, violenti in limbaj, ale caror posturi, mai sensibila fiind, citindu-le, mi se zburleste parul. Fata, dar ce e atat de grav? Care sunt zilele pe care le petreceti, munca la care va duceti, blocul in care traiti, patul in care dormiti?
M-am intrebat mereu despre ce sa scriu pe un blog: pe nimeni nu freaca grija despre ce-am mai facut eu azi, deci clar posturile de tip jurnal ("calatorie prin viata") exclus, hobby-urile mele? Sa fim seriosi, IT-ul nu ma pasioneaza, hobby-uri pretioase precum fotografia sau catararile sau ... oare ce mai face toata lumea? nu intra nici ele in vreo zona de interes, iar eu ca fata, va pot scrie de rujuri, bluzite, geanta Fendi la 1500 euro de aseara, dar who cares? Da, stiu, imi place sa fac mancaruri fancy, sa nu ma repet, sa fac in fiecare sambata seara ceva extravagant la care sa lucrez cam 3 ore si pe care sa mananc in 5 min, dar, eh, reteta o puteti gasi deja.
Pareri, nu? Hmmm, cam asta ar f ideea, guvernul Boc, economia prabusita, traiul mizer din Romania, oare asta ar fi sfera in jurul careia ar trebui sa imi invaluiesc parerile?
Oamenii in jurul meu vorbesc de: da, guvern, da, IT, plus istorie. Dar e oare vreo parere acolo? Compania X a fuzionat cu Y, codul sursa in C, motiunea de cenzura a picat, Udrea e aceasta "Kill Bill a Romaniei", invazia romana sub comanda lui Cezar in Britannia... Unde e parerea aici? Expunere de fapte culese de pe bloguri mai elevate decat al meu, pai si parerea?
Parerea mea e ca sunt intr-un comfort zone din care nu stiu daca voi mai putea fi scoasa vreodata. Uhm, da, varsta, lipsa de timp, serile care se repeta, e greu. Ultima oara cand am fost intrebata ce parere am, am spus o "parere" la misto.
Am niste prieteni cu blog foarte duri, violenti in limbaj, ale caror posturi, mai sensibila fiind, citindu-le, mi se zburleste parul. Fata, dar ce e atat de grav? Care sunt zilele pe care le petreceti, munca la care va duceti, blocul in care traiti, patul in care dormiti?
M-am intrebat mereu despre ce sa scriu pe un blog: pe nimeni nu freaca grija despre ce-am mai facut eu azi, deci clar posturile de tip jurnal ("calatorie prin viata") exclus, hobby-urile mele? Sa fim seriosi, IT-ul nu ma pasioneaza, hobby-uri pretioase precum fotografia sau catararile sau ... oare ce mai face toata lumea? nu intra nici ele in vreo zona de interes, iar eu ca fata, va pot scrie de rujuri, bluzite, geanta Fendi la 1500 euro de aseara, dar who cares? Da, stiu, imi place sa fac mancaruri fancy, sa nu ma repet, sa fac in fiecare sambata seara ceva extravagant la care sa lucrez cam 3 ore si pe care sa mananc in 5 min, dar, eh, reteta o puteti gasi deja.
Pareri, nu? Hmmm, cam asta ar f ideea, guvernul Boc, economia prabusita, traiul mizer din Romania, oare asta ar fi sfera in jurul careia ar trebui sa imi invaluiesc parerile?
Oamenii in jurul meu vorbesc de: da, guvern, da, IT, plus istorie. Dar e oare vreo parere acolo? Compania X a fuzionat cu Y, codul sursa in C, motiunea de cenzura a picat, Udrea e aceasta "Kill Bill a Romaniei", invazia romana sub comanda lui Cezar in Britannia... Unde e parerea aici? Expunere de fapte culese de pe bloguri mai elevate decat al meu, pai si parerea?
Parerea mea e ca sunt intr-un comfort zone din care nu stiu daca voi mai putea fi scoasa vreodata. Uhm, da, varsta, lipsa de timp, serile care se repeta, e greu. Ultima oara cand am fost intrebata ce parere am, am spus o "parere" la misto.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)