Am intalnire cu noul meu prieten fidel, asa ca imi pun cizmele tocite, insa inca in voga, si o iau la pas marunt, caci nu ma grabesc nicaieri. El e pretutindeni. Ma insoteste si ma uluieste la fiece pas. El nu ma lasa niciodata singura.
Oamenii desculti joaca table la iesirea din metrou; carti etalate si fete cu traiste largi privindu-le putin agasate de titlurile vechi. Vechiul e perimat; noi alergam mereu dupa nou, devenind din ce in ce mai critici asupra prezentului.
Culoare, emancipare, avantgardism, desene animate, graffiti, flori, mizerie, parfum, exuberanta, bere ieftina, cantec, vant, tenisi, ganduri triste, dor, facturi, uneori teama, dar incitanta, dorinta, dorinta de nou, limbi straine, mancare nesanatoasa, din nou mizerie, rafale, oameni multi, tendinte, oameni vechi cu idei noi, miezul noptii, targ, ambulanta, controverse, toate imi sunt oferite moca de El.
Tanjesc dupa vorbe; ale mele sunt ferecate bine. Poate toate aceste privilegii imi creeaza o inefabila senzatie de nesiguranta; in preajma Lui toate imi par efemere, iar eu nu vreau sa le pierd. Nu le pot pretui decat cu pretul singuratatii mele, al tacerii si al bucuriei inexprimabile. Sunt fericita cu El, imi vine sa zburd, sa inghenunchez si sa ii sarut esenta si asta nu ar conta pentru nimeni.
Apoi ajung acasa.
„Acasa mea e numele ce-l am
si mi-l rostesti.
Acasa mea e un cuvint,
un prieten si o curva.”
Acasa mea e doar un cuvant inventat. Acasa mea mi-e dusman. Acasa mea e departe de El si totusi parte din El. Acasa mea nu e aici.
18.06.2008
duminică, 19 decembrie 2010
vineri, 10 decembrie 2010
A fi sau a nu fi
Te trezesti dimineata in patul pe care il recunosti ca fiind al tau, cu lenjeria care stii ca iti apartine pentru ca nu ai mai schimbat-o de cinci saptamani, privesti copacii care cresc in fata geamului tau. Esti acasa, esti in patul tau, esti in viata ta. Si totusi tu, pe tine nu te recunosti. Esti gras, ai par pe fata, te simti duhnind a alcool. Ai doua facultati, pregatesti o teza de doctorat, te cunosti, stii cine ar trebui sa fii. Te dezmeticesti, aprinzi o tigara, iti tragi laptopul in pat si citesti noile aparitii legate de arhitectura sistemelor cluster, nu faci dus pentru ca detesti apa dimineata. Cu toate astea, lumea stii ca esti un om ingrijit, ca iti place sa te expui decent, fara extravagante ostentative, ca mirosi placut si, dealtfel, esti si o persoana placuta. Si inteligenta. Oamenii te invidiaza, chiar daca nu o recunosc niciodata. Ai obtinut burse si ai studiat in strainatate. Da-da, nu fi modest, stii ce cred oamenii despre tine, stii cine esti, stii care ti-e viata si cat ai muncit sa o cladesti.
Izul imputit al diminetii insa te face sa te desconsideri un pic: esti un jegos lenes si o arzi aiurea prin baruri noaptea. Ai tone de camasi cu care dai bine in societate nespalate si cand se aduna vraful te duci la maica-ta sa ti le spele. Ai tocit atatia algoritmi distribuiti, procese industriale si limbaje automate, incat modul de comunicare cu fiintele umane ti-a devenit strain in timp. Hm, da, e greu sa recunosti, dar realizezi ca te-ai indepartat de aceste “sisteme” inteligente si asta probabil pentru ca sunt atat de neconcordante cu ceea ce ai invatat tu in toti acesti ani, ca nu raspund la comenzile cu care ii operezi, rezultatul fiind atipic de ceea ce vroiai obtii. De trei saptamani nu ai mai dat pe la locul de munca, figurezi ca participi la o conferinta pe tema managementului proceselor in Viena. Esti in mare intarziere cu definitivarea tezei de doctorat, dar ti-e lene mare si mahmureala te impiedica sa fii apt de vreo idee pertinenta tot restul zilei. Pana seara, cand singura idee care predomina e sa iesi sa bagi o shaorma mare din locul tau preferat si apoi un coniac in vreo carciuma din apropiere. Nu interactionezi cu ei, dar iti place sa ii privesti, sa constientizezi cum actioneaza oamenii la diversi stimuli, sa ii intelegi sau sa ai vreo revelatie pentru teza ta. Te faci praf, astepti dimineata pentru a te intoarce cu un mijloc de transport in comun, caci nu-ti permiti un taxi, te bagi in pat si adormi. Nu iti pui nici o intrebare. Stii cine esti: esti un om inteligent, respectat, invidiat. Oamenii iti apreciaza meticulozitatea, chiar daca nu esti o fire sociabila, interactionezi cu toate putintele tale, iar oamenii cred despre tine doar ca esti discret. O sa reusesti sa iti obtii doctoratul si stii ca asta te va propulsa pe scara ierarhica, iti va creste salariul si poate iti vei permite din cand in cand un taxi sau o masa la un restaurant, si nu la cantina.
Toata lumea stie cine esti, dar nimeni nu stie de fapt nimic despre tine. Tu stii cine esti si lucrezi ca toata lumea sa stie tot ce trebuie despre tine. Esti tot ce trebuie sa fii, dar de fapt esti un nimic.
Izul imputit al diminetii insa te face sa te desconsideri un pic: esti un jegos lenes si o arzi aiurea prin baruri noaptea. Ai tone de camasi cu care dai bine in societate nespalate si cand se aduna vraful te duci la maica-ta sa ti le spele. Ai tocit atatia algoritmi distribuiti, procese industriale si limbaje automate, incat modul de comunicare cu fiintele umane ti-a devenit strain in timp. Hm, da, e greu sa recunosti, dar realizezi ca te-ai indepartat de aceste “sisteme” inteligente si asta probabil pentru ca sunt atat de neconcordante cu ceea ce ai invatat tu in toti acesti ani, ca nu raspund la comenzile cu care ii operezi, rezultatul fiind atipic de ceea ce vroiai obtii. De trei saptamani nu ai mai dat pe la locul de munca, figurezi ca participi la o conferinta pe tema managementului proceselor in Viena. Esti in mare intarziere cu definitivarea tezei de doctorat, dar ti-e lene mare si mahmureala te impiedica sa fii apt de vreo idee pertinenta tot restul zilei. Pana seara, cand singura idee care predomina e sa iesi sa bagi o shaorma mare din locul tau preferat si apoi un coniac in vreo carciuma din apropiere. Nu interactionezi cu ei, dar iti place sa ii privesti, sa constientizezi cum actioneaza oamenii la diversi stimuli, sa ii intelegi sau sa ai vreo revelatie pentru teza ta. Te faci praf, astepti dimineata pentru a te intoarce cu un mijloc de transport in comun, caci nu-ti permiti un taxi, te bagi in pat si adormi. Nu iti pui nici o intrebare. Stii cine esti: esti un om inteligent, respectat, invidiat. Oamenii iti apreciaza meticulozitatea, chiar daca nu esti o fire sociabila, interactionezi cu toate putintele tale, iar oamenii cred despre tine doar ca esti discret. O sa reusesti sa iti obtii doctoratul si stii ca asta te va propulsa pe scara ierarhica, iti va creste salariul si poate iti vei permite din cand in cand un taxi sau o masa la un restaurant, si nu la cantina.
Toata lumea stie cine esti, dar nimeni nu stie de fapt nimic despre tine. Tu stii cine esti si lucrezi ca toata lumea sa stie tot ce trebuie despre tine. Esti tot ce trebuie sa fii, dar de fapt esti un nimic.
marți, 7 decembrie 2010
Despre cum le stim noi pe toate
Fata,
Ai vazut-o pe silfida aia? Am auzit ca a facut recent un avort si acum i s-ar parea adecvat sa consulte un psihoterapeut ca sa treaca peste trauma; hai sa fim seriosi nu incearca decat sa se victimizeze! Vai-vai-vai, prin ce experienta am trecut eu! Sigur a scapat de plod doar ca sa nu cumva sa puna un kil pe talia aia a ei de viespe...
Da, fata, apropos de insarcinate... Stii ca Anastasia asteapta un copil? Saraca, si barbatu-sau e in coma si se zbate pe patul de moarte. Hai, fata, ma lasi? Tu chiar crezi ca e al lui? Asta a avut o aventura, n-o stii din liceu ca era mai curvistina?
Fata, dar bine ca ai mentionat... O mai stii, fata, pe Ionela? Fata, are acum un job, tine se mentioneze tuturor celor pe care ii intalneste. Hai sa fim realisti, in facultate numai cu hands-free-ul se ducea la examen, acum e mana dreapta a sefului de la marea corporatie la care e angajata. Asta clar si-o trage cu sefu-sau!
Aaaa, stii ca l-am cunoscut la un party pe seful lui Andrei? Ala bun pe seama caruia se zvonea c-ar fi toate pipitele in limba dupa el? Fata, cica e gay!
Hai, fata, toata lumea e gay azi... Ia uita-te la ala de la masa din dreapta... Neah, neah, cealalta dreapta! Gay?
Absolut!
Ai vazut-o pe silfida aia? Am auzit ca a facut recent un avort si acum i s-ar parea adecvat sa consulte un psihoterapeut ca sa treaca peste trauma; hai sa fim seriosi nu incearca decat sa se victimizeze! Vai-vai-vai, prin ce experienta am trecut eu! Sigur a scapat de plod doar ca sa nu cumva sa puna un kil pe talia aia a ei de viespe...
Da, fata, apropos de insarcinate... Stii ca Anastasia asteapta un copil? Saraca, si barbatu-sau e in coma si se zbate pe patul de moarte. Hai, fata, ma lasi? Tu chiar crezi ca e al lui? Asta a avut o aventura, n-o stii din liceu ca era mai curvistina?
Fata, dar bine ca ai mentionat... O mai stii, fata, pe Ionela? Fata, are acum un job, tine se mentioneze tuturor celor pe care ii intalneste. Hai sa fim realisti, in facultate numai cu hands-free-ul se ducea la examen, acum e mana dreapta a sefului de la marea corporatie la care e angajata. Asta clar si-o trage cu sefu-sau!
Aaaa, stii ca l-am cunoscut la un party pe seful lui Andrei? Ala bun pe seama caruia se zvonea c-ar fi toate pipitele in limba dupa el? Fata, cica e gay!
Hai, fata, toata lumea e gay azi... Ia uita-te la ala de la masa din dreapta... Neah, neah, cealalta dreapta! Gay?
Absolut!
marți, 30 noiembrie 2010
Obiectul dorintei
L-ai vazut intr-o vitrina cu geamuri curate. N-ai indraznit nicicand sa te apropii cat de cat, dar ravnesti la el in fiecare dimineata cand taxiul te poarta prin fata lui. Vanzatoarele il aseaza atente in vitrina cu mainile slinoase si ochii sclipind a dorinta perversa nutrita in adancuri. Mori de invidie, dar inghiti in sec. N-ai curaj sa te apropii, dar te roade dorinta.
Nu costa bani. Doar tot ce ai. Te bagi?
Nu costa bani. Doar tot ce ai. Te bagi?
duminică, 28 noiembrie 2010
Love, who needs it?
Vezi un tip brunet, cret, inalt, slab, cu buzele pline, chitarist, la masa cu tine, il cunosti prin intermediul unor prieteni cu care ai iesit sa te faci praf, ajungi acasa euforica si imagini cu el venerat de lumea din jur iti joaca haotic prin minte; te gandesti cum isi umezea buzele cu limba, te umezesti si tu. A doua zi ii suni din nou pe prietenii astia pe care te decisesesi sa ii eviti o vreme dupa seara trecuta. Vine si el, bagi fata aia cu priviri galese, rosesti daca ti se pare ca se uita la tine (si ti se paaare), ai da orice ca intr-un moment de neatentie sa isi puna mana pe piciorul tau, te imbeti si mai rau, sa te dezinhibi si sa ii atragi atentia, bagi un karaoke cu o melodie care ai prins tu cu o seara inainte ca ii place lui, te impiedici cand cobori de pe scena, dar tu crezi ca lui i se va parea ca esti goofy. Ajungi acasa si visezi si mai intens la el, e frumos, e spiritual, are simtul umorului.
A doua zi il intalnesti pe culoarul facultatii tale, el urmeaza un curs facultativ in cadrul specializarii tale; tu ai avut cursuri de la 7, ai ochii umflati, iti mai miroase gura a alcool, bagi un orbit si il acostezi: Sunt tipa de aseara, stii, care... Da, tipa care a cazut dupa ce a cantat "The Whores Of Babylon", in gandul tau iti zici "Wow, m-a remarcat”, il intrebi ce mai au de gand sa faca si in seara ce urmeaza, te duci din nou chitita sa nu mai bagi alcool, te speli bine pe dinti si apari ca o mimoza. El e deja acolo, incepeti sa vorbiti, cacat, gandeste ca tine, are nazuinte ca si tine, noaptea va dati intalnire pe mIRC, vorbiti, aveti atatea in comun, clar, te-ai indragostit iremediabil, he's the one, le povestesti tuturor prietenelor de el, de-abia astepti sa il prezinti, te topesti la pupicii lui virtuali, seminariile sunt compromise, esti indragostita, la BD faci schema unei baze de date de online dating, inimioare pe foile curs, seri platonice, intalniri hot-line, sa fii indragostit e super!
Dar oare in povestea asta cand se saruta protagonistii? Clar intr-o seara cu mult alcool cedezi impulsurilor usuratice si-i bagi limba-n gura, normal ca el nu refuza, gata, e clar si lui ii place de tine!
Incepi sa te vezi doar cu el, apoi cu el si cu prietenii, de prieteni nu-ti mai pasa oricum ca il ai pe el, va intalniti dupa cursuri, va intalniti cand are el cantare...
Apoi vine sesiunea, e din ce in ce mai ocupat, noptile de pe mIRC sunt alocate studiului, dar tu stii ca el de fapt se betiveste pana dimineata prin camine, apoi el are cantare cu o zi inainte de examenul tau, ti-aduci aminte de o pisi care tot miorlaie pe langa pe el, te enervezi ca nu poti fi si tu acolo, la examene esti varza, ca oricum nu poti invata, incepi sa realizezi ca nu mai trageti in aceeasi directie, ca dragostea asta nu iti mai aduce nimic bun, nu poti sa te concentrezi, ai devenit paranoica, simti ca pierzi controlul, dar asta te face si mai inversunata.
Oare merita efortul?
Oare de cate ori am innebunit intr-o dragoste? Cate cosmaruri si griji? Cate griji si temeri ca situatia ne depaseste?
De ce dracu ne mai place sa ne indragostim?
A doua zi il intalnesti pe culoarul facultatii tale, el urmeaza un curs facultativ in cadrul specializarii tale; tu ai avut cursuri de la 7, ai ochii umflati, iti mai miroase gura a alcool, bagi un orbit si il acostezi: Sunt tipa de aseara, stii, care... Da, tipa care a cazut dupa ce a cantat "The Whores Of Babylon", in gandul tau iti zici "Wow, m-a remarcat”, il intrebi ce mai au de gand sa faca si in seara ce urmeaza, te duci din nou chitita sa nu mai bagi alcool, te speli bine pe dinti si apari ca o mimoza. El e deja acolo, incepeti sa vorbiti, cacat, gandeste ca tine, are nazuinte ca si tine, noaptea va dati intalnire pe mIRC, vorbiti, aveti atatea in comun, clar, te-ai indragostit iremediabil, he's the one, le povestesti tuturor prietenelor de el, de-abia astepti sa il prezinti, te topesti la pupicii lui virtuali, seminariile sunt compromise, esti indragostita, la BD faci schema unei baze de date de online dating, inimioare pe foile curs, seri platonice, intalniri hot-line, sa fii indragostit e super!
Dar oare in povestea asta cand se saruta protagonistii? Clar intr-o seara cu mult alcool cedezi impulsurilor usuratice si-i bagi limba-n gura, normal ca el nu refuza, gata, e clar si lui ii place de tine!
Incepi sa te vezi doar cu el, apoi cu el si cu prietenii, de prieteni nu-ti mai pasa oricum ca il ai pe el, va intalniti dupa cursuri, va intalniti cand are el cantare...
Apoi vine sesiunea, e din ce in ce mai ocupat, noptile de pe mIRC sunt alocate studiului, dar tu stii ca el de fapt se betiveste pana dimineata prin camine, apoi el are cantare cu o zi inainte de examenul tau, ti-aduci aminte de o pisi care tot miorlaie pe langa pe el, te enervezi ca nu poti fi si tu acolo, la examene esti varza, ca oricum nu poti invata, incepi sa realizezi ca nu mai trageti in aceeasi directie, ca dragostea asta nu iti mai aduce nimic bun, nu poti sa te concentrezi, ai devenit paranoica, simti ca pierzi controlul, dar asta te face si mai inversunata.
Oare merita efortul?
Oare de cate ori am innebunit intr-o dragoste? Cate cosmaruri si griji? Cate griji si temeri ca situatia ne depaseste?
De ce dracu ne mai place sa ne indragostim?
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Primul post
Bai,
Am niste prieteni cu blog foarte duri, violenti in limbaj, ale caror posturi, mai sensibila fiind, citindu-le, mi se zburleste parul. Fata, dar ce e atat de grav? Care sunt zilele pe care le petreceti, munca la care va duceti, blocul in care traiti, patul in care dormiti?
M-am intrebat mereu despre ce sa scriu pe un blog: pe nimeni nu freaca grija despre ce-am mai facut eu azi, deci clar posturile de tip jurnal ("calatorie prin viata") exclus, hobby-urile mele? Sa fim seriosi, IT-ul nu ma pasioneaza, hobby-uri pretioase precum fotografia sau catararile sau ... oare ce mai face toata lumea? nu intra nici ele in vreo zona de interes, iar eu ca fata, va pot scrie de rujuri, bluzite, geanta Fendi la 1500 euro de aseara, dar who cares? Da, stiu, imi place sa fac mancaruri fancy, sa nu ma repet, sa fac in fiecare sambata seara ceva extravagant la care sa lucrez cam 3 ore si pe care sa mananc in 5 min, dar, eh, reteta o puteti gasi deja.
Pareri, nu? Hmmm, cam asta ar f ideea, guvernul Boc, economia prabusita, traiul mizer din Romania, oare asta ar fi sfera in jurul careia ar trebui sa imi invaluiesc parerile?
Oamenii in jurul meu vorbesc de: da, guvern, da, IT, plus istorie. Dar e oare vreo parere acolo? Compania X a fuzionat cu Y, codul sursa in C, motiunea de cenzura a picat, Udrea e aceasta "Kill Bill a Romaniei", invazia romana sub comanda lui Cezar in Britannia... Unde e parerea aici? Expunere de fapte culese de pe bloguri mai elevate decat al meu, pai si parerea?
Parerea mea e ca sunt intr-un comfort zone din care nu stiu daca voi mai putea fi scoasa vreodata. Uhm, da, varsta, lipsa de timp, serile care se repeta, e greu. Ultima oara cand am fost intrebata ce parere am, am spus o "parere" la misto.
Am niste prieteni cu blog foarte duri, violenti in limbaj, ale caror posturi, mai sensibila fiind, citindu-le, mi se zburleste parul. Fata, dar ce e atat de grav? Care sunt zilele pe care le petreceti, munca la care va duceti, blocul in care traiti, patul in care dormiti?
M-am intrebat mereu despre ce sa scriu pe un blog: pe nimeni nu freaca grija despre ce-am mai facut eu azi, deci clar posturile de tip jurnal ("calatorie prin viata") exclus, hobby-urile mele? Sa fim seriosi, IT-ul nu ma pasioneaza, hobby-uri pretioase precum fotografia sau catararile sau ... oare ce mai face toata lumea? nu intra nici ele in vreo zona de interes, iar eu ca fata, va pot scrie de rujuri, bluzite, geanta Fendi la 1500 euro de aseara, dar who cares? Da, stiu, imi place sa fac mancaruri fancy, sa nu ma repet, sa fac in fiecare sambata seara ceva extravagant la care sa lucrez cam 3 ore si pe care sa mananc in 5 min, dar, eh, reteta o puteti gasi deja.
Pareri, nu? Hmmm, cam asta ar f ideea, guvernul Boc, economia prabusita, traiul mizer din Romania, oare asta ar fi sfera in jurul careia ar trebui sa imi invaluiesc parerile?
Oamenii in jurul meu vorbesc de: da, guvern, da, IT, plus istorie. Dar e oare vreo parere acolo? Compania X a fuzionat cu Y, codul sursa in C, motiunea de cenzura a picat, Udrea e aceasta "Kill Bill a Romaniei", invazia romana sub comanda lui Cezar in Britannia... Unde e parerea aici? Expunere de fapte culese de pe bloguri mai elevate decat al meu, pai si parerea?
Parerea mea e ca sunt intr-un comfort zone din care nu stiu daca voi mai putea fi scoasa vreodata. Uhm, da, varsta, lipsa de timp, serile care se repeta, e greu. Ultima oara cand am fost intrebata ce parere am, am spus o "parere" la misto.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)