Ma joc cu mustatile motanului - i le infasor in jurul degetului cat timp el stramba din botic. Vocea din spatele meu imi murmura sa traiesc clipa. Profit de sfat si imi var degetul pe gatul motanului. Cat de adanc ar trebui sa ajunga sa ii pot simti maruntaiele frematand? Sa ii pot simti pe calea traheei muschiul inimii contractandu-se?
Iubirea ne tine in viata?
Cum ai dormit intins in patul meu, ti-ai lasat forma inimii intiparita in cearsafuri. Pun urechea pe saltea ca sa ascult cum sangele iti inunda trupul. Tu nu mai esti insa aici. Suvoaiele ti le porti pe alte tesaturi de bumbac.
Cand am deschis ochii, am observat iesindu-mi aburi din rasuflarea speriata. Napadise gerul in camera mea si inghetase clipa. Ma strecuram cu agilitate printre toate obiectele statice dimprejur. Nici tu nu mai respirai. Eu eram cu perna pe fata ta. Tipam intr-un vid.
O sa invoc o mie de motive, o sa invat zi de zi sa fiu nebuna, sa va sperii, sa ajung sa imi justific actul. Am probe! Am fisiere salvate in retina, pot sa le reproduc cuvant cu cuvant - nu-mi ziceti voi mie ca nu reprezinta nimic.
Am spalat cearsaful. Am frecat cu peria salteaua. Am inghitit un pumn de pastile. Si-apoi un deget s-a strecurat pe gatul meu ca sa ma forteze sa le vomit.
Am nevoie la orice pas sa fiu salvata.
