Ieri ma invarteam in bratele tale si azi am nascut un copil. Nu pot sa ii vad fata, nici sa ii simt respiratia, plansetul lui e departe, iar corpul aproape imaterial, dar el a crescut in pantecul meu si eu nici nu am stiut pana azi. Mi-ai spus povestea cu naiul dobrogeanului ce a trecut muntii Macinului si, ca prin vis, te-am urmat pe caile acelea alunecoase din pestera catre intunericul insolit. Oare Alexandra plecase?
Ma tot agat de aceleasi stereotipuri si ma framant pe temeiul acelorasi socoteli. M-am afundat intr-un neant?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu