A fi sau a nu fi

Te trezesti dimineata in patul pe care il recunosti ca fiind al tau, cu lenjeria care stii ca iti apartine pentru ca nu ai mai schimbat-o de cinci saptamani, privesti copacii care cresc in fata geamului tau. Esti acasa, esti in patul tau, esti in viata ta. Si totusi tu, pe tine nu te recunosti. Esti gras, ai par pe fata, te simti duhnind a alcool. Ai doua facultati, pregatesti o teza de doctorat, te cunosti, stii cine ar trebui sa fii. Te dezmeticesti, aprinzi o tigara, iti tragi laptopul in pat si citesti noile aparitii legate de arhitectura sistemelor cluster, nu faci dus pentru ca detesti apa dimineata. Cu toate astea, lumea stii ca esti un om ingrijit, ca iti place sa te expui decent, fara extravagante ostentative, ca mirosi placut si, dealtfel, esti si o persoana placuta. Si inteligenta. Oamenii te invidiaza, chiar daca nu o recunosc niciodata. Ai obtinut burse si ai studiat in strainatate. Da-da, nu fi modest, stii ce cred oamenii despre tine, stii cine esti, stii care ti-e viata si cat ai muncit sa o cladesti.
Izul imputit al diminetii insa te face sa te desconsideri un pic: esti un jegos lenes si o arzi aiurea prin baruri noaptea. Ai tone de camasi cu care dai bine in societate nespalate si cand se aduna vraful te duci la maica-ta sa ti le spele. Ai tocit atatia algoritmi distribuiti, procese industriale si limbaje automate, incat modul de comunicare cu fiintele umane ti-a devenit strain in timp. Hm, da, e greu sa recunosti, dar realizezi ca te-ai indepartat de aceste “sisteme” inteligente si asta probabil pentru ca sunt atat de neconcordante cu ceea ce ai invatat tu in toti acesti ani, ca nu raspund la comenzile cu care ii operezi, rezultatul fiind atipic de ceea ce vroiai obtii. De trei saptamani nu ai mai dat pe la locul de munca, figurezi ca participi la o conferinta pe tema managementului proceselor in Viena. Esti in mare intarziere cu definitivarea tezei de doctorat, dar ti-e lene mare si mahmureala te impiedica sa fii apt de vreo idee pertinenta tot restul zilei. Pana seara, cand singura idee care predomina e sa iesi sa bagi o shaorma mare din locul tau preferat si apoi un coniac in vreo carciuma din apropiere. Nu interactionezi cu ei, dar iti place sa ii privesti, sa constientizezi cum actioneaza oamenii la diversi stimuli, sa ii intelegi sau sa ai vreo revelatie pentru teza ta. Te faci praf, astepti dimineata pentru a te intoarce cu un mijloc de transport in comun, caci nu-ti permiti un taxi, te bagi in pat si adormi. Nu iti pui nici o intrebare. Stii cine esti: esti un om inteligent, respectat, invidiat. Oamenii iti apreciaza meticulozitatea, chiar daca nu esti o fire sociabila, interactionezi cu toate putintele tale, iar oamenii cred despre tine doar ca esti discret. O sa reusesti sa iti obtii doctoratul si stii ca asta te va propulsa pe scara ierarhica, iti va creste salariul si poate iti vei permite din cand in cand un taxi sau o masa la un restaurant, si nu la cantina.
Toata lumea stie cine esti, dar nimeni nu stie de fapt nimic despre tine. Tu stii cine esti si lucrezi ca toata lumea sa stie tot ce trebuie despre tine. Esti tot ce trebuie sa fii, dar de fapt esti un nimic.