asdfghjkl

Dimensiuni colosale, dimensiuni ancestrale, poate "cosmosoidale". Asa, fato, vorbeste limba ta! Renunta la aceasta fantasmagorie englezeasca aproape convulsiva.

Da, ma chinuiam sa deschid un borcan si-atunci am realizat: e timpul sa scriu pe blog. Prea mult! Prea multe idei ce-au ramas nescrise, prea multe pareri de rau ce au ramas nerostite, prea multe fantezii carora le-am dat drumul usor pe panta atat de abrupta a uitarii.

Invitam la decenta si moralitate, toata lumea sa stea jos! E timpul pentru o scurta introspectie. Tu ce-ai fi facut daca aveai cutitul in mana? Ce-ai fi facut daca te trezeai cu perna patata de machiaj? Ce-ai fi facut daca remarcai ca ai chilotii plini de sange? Te-ai fi cait nitel, iar apoi il impovarai pe cel de-alaturi pentru vina.

Si fardul si parul si pantofii si crema, candoarea, surasul, chiar si unghia vanata ascunsa sub un strat fin de oja nu te duc, fata, mai departe decat unghiile strambe si buzele crapate si sprancenele albastre pe care le aveai odinioara.
Tata imi zice mereu, tata doarme in patul meu, sfintit si candid, doar eu cu mine si tristetea asta de dimensiuni colosale, ancestrale, "cosmosoidale", ascunsa cu grija sub firimituri de chipsuri, de pizza si de orez chinezesc.